Cronica muzicală
UN SUPER „SAINT-SAENS”
Cortina stagiunii 2013 a
Filarmonicii Paul Constantinescu a căzut, la finele serii simfonice de joi / 19
decembrie, într-o rarissimă atmosferă de entuziasm public! Maestrul Ilarion
Ionescu-Galaţi a electrizat sala „Ion Baciu”, realmente arhiplină (între care
şi invitaţii domniei sale, un grup de 50 de persoane şi personalităţi), cu
bagheta sa magică şi o excelentă bună-dispoziţie (cu izbucniri de familiară
bucurie). Prin urmare, era inevitabilă adoraţia melomanilor, venerându-l
laolaltă cu frumoasa pianistă Emanuela Geamănu, pentru superba, divina
interpretare a Concertului nr. 2 în Sol minor pentru pian şi orchestră, de Charles
Camille Saint-Saens (1835-1921)! Seară istorică pentru viaţa Filarmonicii „Paul
Constantinescu”!
Prodigios compozitor,
organist, dirijor şi critic muzical francez, Saint-Saens a îmbogăţit tezaurul
universal cu nemuritoare capodopere – de inspiraţie romantică, nelipsite,
majoritatea lor, din repertoriile orchestrelor şi ale soliştilor instrumentişti,
pe toate scenele lumii. Din cele 13 opere lirice ale acestuia, amintim
emoţionanta „Samson şi Dalila”, exuberanta fantezie „Carnavalul animalelor”, din
seria de simfonii, de „Phaeton”, Dans macabru”, de „Vârtelniţa Omfalei” şi în
desoebi de „Tinereţea lui Hercule”. „Potopul” ne-a rămas ca unul din
oratoriile genului, cu percutante
valenţe apocaliptice, în care eroismul – pecete a Romantismului viguros al
veacului al XIX-lea – a modelat generaţii ce au făcut Istoria lumii.
Eminentă pianistă, profesoară
de pian şi artistă plastică, d-na Emanuela Geamănu este – o spun cu onoare şi
admiraţie neţărmurită – fiica d-lui inginer petrolist Alexandru Profirescu şi a
distinsei artiste plastice, Camelia Profirescu, personaliate de o celebritate artistică recunoscută
în România şi pe Mapamond, datorită polivalenţei d-sale profesionale. Doctor în
Muzică, încă din 2008, cu Teza „Inovaţii în scriitura muzicii pentru pian din a
II-a jumătate a secolului XX”, artistă de o complexitatea creatoare, socială şi
interpretativă uimitoare – aşa cum ne-a pus în temă d-na dr. Miruna Negrea, directorul
artistic al Filarmonicii ploieştene, prin biografia publicată în programul de
sală al strălucitei seri simfonice amintite –, distinsa doamnă Emanuela Geamănu
are deja un palmres performant, cu ecouri în lumea şi presa muzicală de amplă
rezonanţă, aureolat de premii surclasante. Prezenţă solistică şi pedagogică
recunoscută în ţară şi pesre hotare, angelica Emanuela Profirescu-Geamănu (cum
e menţionată în programul amintit) a dovedit cu asupra de măsură arta
măiestriei pianistice, devreme ce este laureată a unor concursuri câştigate pe
scene din Franţa, Italia, Grecia, Germania, SUA şi Belgia, şi a cântat sub
baghete consacrate: Ovidiu Bălan, Cristian Brâncuşi, Jean-Claude Dodin şi a
urmat cursurile de măiestrie interpretativă cu marea Lorry Wallflisch,cu Mark
Ratz, Horia Mihail şi Yves Robbe.
Toate acestea, adăugate
experienţei cu accente vizibile ale virtuozităţii solistice, au statuat, prin
magia şi fineţea interpretării Concertului nr. 2 în Sol minor, o nouă divă în
constelaţia pianisiticii cotemporane! „Călătoria” sonoră, pe durata celor 3
mişcări ale Concertului, mi-a reamintit de perfecţiunea claviaturii aflată sub
mâinile princiare ale Moniquei de Bruchollerie (1915-1972), fascinantă pianistă
franceză, cu un public mereu numeros în stalurile Atheneului Român interbelic,
despre care la fel de tânăra şi frumoasa pianistă Cella Delavrancea, copleşită
de geniul acestia, notează în cartea ei de amintiri „Dintr-un secol de viaţă”,
la pagina 363: „Mare pianistă, dăruită cu un simţ spaţial, creator de planuri
arhitectonice în muzică. A fost numită de un critic german „Richter feminin”. Nu
încape îndoială, în ceea ce mă priveşte, că, de la primele măsuri şi ritmuri,
fervoarea pianistei Emanuela Profirescu-Geamănu s-a propagat, senzitiv, în mine
şi, uitându-mă tulburat, în sală, peste toată lumea prezentă, toţi erau
transfiguraţi de o minune nemaiîntâlnită! Stil eminamente concertistic, cu
evanescenţe subtil melancolice, partea I a erupt în volutele cu iz din Bach şi
Chopin, pe structuri secvenţial contra-punctice elevate; policromia partiturii
solistice a întregit-o, cu discursul său tumultos-discret, orchestra şi marele
maestru Galaţi – un Everest al baghetei româneşti. Următoarea, graţie
coloraturii de o prospeţime tulburătoare, cu acute incandescenţe, a adus şi mai
aproape de sensibilitatea noastră vocaţia solistică a superbei pianiste! Emfaza
sonoră a fost, aici, apoteotică, virtuozitatea – infernală! Milioane de volţi
au pătruns fibra publicului, tonusul emoţiei (chiar; cu ce s-o putea măsura!)
au riscat să ne branşeze la perfuziile delirului! Atenuarea a adus-o a III-a
parte, printr-un Presto mirific, sumă a persuasiunilor claviaturii, care a
impus-o, pe Emanuela Profirescu-Geamănu, drept o excepţional înzestrată
pianistă! Rafinamentul dominat de inteligenţa artistică, suflul sonor bine
temperat, tehnica graţioasă, pasiunea solistic-muzicală transmisă prin pian –
au teleportat melomanii în epoca Secolului de Aur – veacul XIX, veacul
capodoperelor în toate domeniile creativităţii omeneşti. Emanuela
Profirescu-Geamănu a convins, prin această sintetică privire în Belle-Epoque, că
pianul are suflet şi domnia sa îl preface într-un curcubeu viu, peste areopagul omenesc!
Avlanşa de buchete de
flori, de îmbrăţişări şi de aplauze în valuri, răsplătită cu un bis puternic
interogativ, face orice alt cuvânt de prisos. Farmecul şi dramaticul pianistic
se reîntrupează în Emanuela Profirescu-Geamănu!!!
Precum exuberanţa şi
optimismul muzicii lui Johann Strauss, Leroy Anderson şi Pietro Mascagni,
executată de viguroasa Orchestră „Paul Constantinescu” sub bagheta mereu
juvenilă a maestrului Ionescu-Galaţi, daruri inegalabile de Crăciunul 2013! Ce
mândri merită să fie ploieştenii, cu asemenea uriaşe personalităţi!
Serghie
Bucur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu