Ateneu european

         

                   UN ATENEU EUROPEN AL PLOIEŞTIULUI

          Prin profilul său, Filarmonica Paul Constantinescu este instituţia emblematică a Muzicii culte universale a capitalei judeţului Prahova. Prestigiul ei e de notorietate, indiscutabil de proporţii ce depăşesc fruntariile României şi pe acelea ale Europei. Distincţia şi valoarea o situează în contextul planetar al Muzicii, cu argumente certe şi de neegalat. Meritul rămâne – drept chezăşie a profesionalismului – al membrilor Orchestrei, marilor ei dirijori şi managerului instituţiei, delicatului director Cornel Irimia.

          Din aceeaşi lume, a Muzicii, „însoţit” de Eutherpe, reporterul constată, de cinci ani încoace, cum s-a integrat şi „zboară” pe propria orbită Casa memorială Paul Constantinescu, de 14 ani sub febrila custodie a, cum am mai spus şi o spun iar, a Apostolului Muzicii, profesorul doctor în Muzicologie Alexandru Bădulescu. Cât de recunoscători trebuie să fim acestui nobil Domn, pentru osârdia cu care, de 4 sau 5 ori într-o lună de zile, ne oferă cele mai tulburătoare concerte de muzică vocală şi instrumentală, în interpretări memorabile, de la elevi ai Liceului de Arte şi Muzică din Ploieşti şi până la mari artişti ai scenei lirice naţionale. Prezent la aproape toate recitalurile şi concertele pe care domnia sa le-a organizat sub cupola Casei în care a trăit şi a compus Paul Constantinescu (nu mai spun de seria de reuniuni organizate aici de Fundaţia Oamenilor de Ştiinţă, de sărbătorirea a două din personalităţile culturii Prahovei, Doamnele Zoe Apostolache, Doctor în Biologie, respectiv Maria Băbuşanu, Artistă plastică), am credinţa că toate acestea s-au petrecut, la un natural nivel valoric european ! Adică  într-un autentic Ateneu. Pe care Ploieştiul îl are cu prisosinţă. În folosul  melomanilor care îi trec cu evlavie pragul. Umbrele unor Mozart, Enescu, Bach, Stravinsky, Beethoven, şamd, asemenea sfinţilor de pe pereţii unei biserici, veghează aici, dau vigoare pianului şi viorii, magnifică sufletele noastre rătăcite în tranziţie şi  în ignoranţă…

          „În minunata lună Mai”

          „Cred că Eutherpe este întruchipată de marile ei urmaşe, fiecare din acestea reprezentante relevându-i legendara personalitate dar şi calităţile şi însuşirile artistice adesea de nedescris… Profunzimea şi amplitudinea trăsăturilor ating perfecţiunea şi geniul, pătrund pe uşile gloriei şi aşează marile valori în conştiinţa generaţiilor, în filele dicţionarelor şi ale enciclopediilor, într-un cuvânt: în istorie”. Notez aceste reflecţii, privind la Silvia Voinea, una din marile voci ale scenei lirice româneşti şi internaţionale, interpreta majorităţii rolurilor din cele mai de seamă opere universale, glas de aur în galeria – din acelaşi aur – a soliştilor cu prestigioase cărţi de vizită muzicale. Distincţie şi eleganţă, sobrietate şi afecţiune, linie şi volum, frumuseţe menită să contrazică anii şi patina lor adesea neavenită… Eutherpe e când în spatele meu, când undeva, în dreapta sau în stânga mea, dar se retrage pe unul din fotoliile rotondei Ateneului Paul Constantinescu (şi, indignată, strâmbă din nas, în timp ce tramvaiul 101 trece ca un tanc pe sub fereastra clădirii…), să urmărească repetiţiile conduse live de chiar Doamna Silvia Voinea. Profesoara universitară doctor Silvia Voinea „atacă” gamele de la grav la acut, pe claviatura pianului, cu diejii şi bemolii sub degete şi privirile şi auzul „racordate” la fiecare din studentele şi studenţii clasei domniei sale… Siviul său – etalonul profesionalismului şi certitudinea vocaţiei: profesoară la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, directoarea artistică a Concursului internaţional Antonino Miserendino şi preşedinta juriului internaţional de Canto – Palermo, precum şi a Concursului Naţional Paul Constantinescu, Canto clasic

          Ceea ce urmează să se întâmple, ţine de un anotimp nemenţionat undeva anume, dar persistent şi răscolitor. Melomanilor li se pregăteşte un regal de capodopere semnate – in aeternum – Gounod, Donizetti, Meyrbeer, Rossini, Mozart, Offenbach… Reunite sub romanticul generic „În minunata lună Mai” sau, pe limba lui Goethe, „In wunderschone monat mai”.

          Descendenţă eutherpiană fulminantă

         

          Adeseori am fost retoric şi poate chiar impertinent cu maestrul Bădulescu: De ce nu prezentaţi asemenea gale şi pe scena Filarmonicii, unde aţi avea un public mult mai consistent, mulţi fiind tentaţi să se afle în sală şi pentru că intrarea, ca aici, la Muzeu (Ateneu) este liberă ? Răspunsul comportă câteva motivaţii pe care cititorul avizat le poate deduce. Dar o încercare, domnilor Bădulescu şi Irimia, merită orice sacrificiu ! Cu Adelina Sicu, în Povestirile lui Hoffman, cu Oliver Popa în Călătorie spre Lună şi (canzoneta) Parlami d’amore Mariu, cu Cristina Dan în Nunta lui Figaro, cu Vladimir Catană în O noapte furtunoasă, cu Denise Călinescu în Wilhelm Tell, cu Silvia Dorlea în Dinorah, cu Claudia Caia în Don Carlos şi în Regina din Saba, cu Oana Berbec în Condor, cu Liviu Sandu în Ţara surâsului şi în (canzoneta) Cara ti voglio tanto bene, cu Adelina Diaconu în Lucreţia Borgia, cu Corina Constandin în Mireille, cu Alexandra Mihai în Romeo şi Julieta, cu Gabriela Iştoc în Faust şi, atenţie, cu Oliver Popa & Oana Berbec în Fantoma de la Operă, de Weber, sau cu Oliviu Popa & Liviu Sandu în (canzoneta) O, sole mio, succesul unui asemenea spectacol va fi deadreptul un triumf ! Cum, de altfel, a şi fost, în binecuvântata zi a anului curent, de sâmbătă, 5 mai, cu acompaniamentul Doamnei profesoare universitară Crimhilda Cristescu.

          Bucureştiul & Ploieştiul, cu liceele lor de Muzică

         

           „Recidiva”, asumată de mereu tânărul Alexandru Bădulescu, umple rotonda de acum Ateneului Paul Constantinescu, într-un spirit privilegia; melomanii sunt numeroşi, iar prin gestul lor, solidari şi devotaţi Eutherpei. La doi paşi în faţa lor, o altă mare şi angelică reprezentantă a Muzicii , Doamna profesoară Mihaela Tomescu, mama inegalabilului violonist Alexandru Tomescu, co-directoare a Fundaţiei Culturale Remember Enescu. Poate că rotonda de mine numitului Ateneu Paul Cosntantinescu ar merita decorat asemenea unei scene de operă, întreţinând o atmosferă cvasilirică, desigur, la posibilităţile spaţiului efectiv şi al acelora financiare. Câtă vreme audienţa aplaudă şi bisează tot ce cântă la pianul impozant, transformând recitalul într-o fascinantă salbă de Bijuterii muzicale (cum poetic se titrează programul de sală), calitatea acestuia reclamă din nou o tentativă comună Ateneu-Filarmonică. Acelora care au fost de faţă, duminică, 20 mai, la amiază, sub nimbul rostirii emoţionante a Doamnei Mihaela Tomescu, balsamul Muzicii le-a înnobilat sufletele şi le-a prelungit cu cel puţin un răstimp, viaţa… Când veţi auzi că aici o să concerteze artişti (cu A mare, în ciuda vârstelor gimnaziale şi liceale) precum aceia reprezentând liceele Dinu Lipatti din Bucureşti şi Liceul de Muzică (de ce n-ar avea şi el numele unuia din marii noştri muzicieni, domnilor de la Inspectoratul Şcolar Judeţean ?) din Ploieşti, doamnelor şi domnilor lăsaţi casă, lăsaţi masă şi veniţi cu grăbire la „locul faptei” – cum îi spun ţi susţin – Ateneul Paul Constantinescu.

          Paradă neverosimil de muzicală

         

          … Şi au venit dumnealor frumoşii artişti şi frumoasele artiste, cu toţii nespus de talentaţi, chiar geniali, reconstituind, în timp ce interpretau lucrările care de care mai zbuciumante sau mai melancolizante, clipele în care, cu secole în urmă, aşterneau pe portative capodoperele lor un Mozart, un Bach, un Haydn, un Bartholdy, un Grieg, un de Falla, un Prokofiev, un Chopin, un Haciaturian sau un Enescu… Priviri şi chipuri radiind şi lăcrimând de bucuria plăcerii sau de plăcerea bucuriei, extaziate, desprinse din cotidianul atât de mizer şi de promiscuu… La pian, Daria Ioana Tudor, la numai 10 ani premiată inclusiv la Concursul de la Palermo, cu Marele Premiu, e una din minunile ţării noastre şi, negreşit, una din puţinele ale Europei ! Cum interpretează micuţa mare artistă Sonata nr. 17 în Si bemol major de Mozart şi Invenţiuni nr. 13,la 3 voci în La minor, ţine de îndumnezeire! Aplauzele în valuri nu au cum  răsplăti o excepţie a Naturii ! Reverenţele ei sunt semnele premonitorii ale unei cariere mondiale, un exerciţiu care o obişnuieşte cu ovaţiile pe care, cucerite pe scena Operei din Palermo, va să le întâmpine la marile rampe lirice ale lumii. Virtuozităţile se înlănţuie într-un crescendo tulburător, artiştii celor două licee de Muzică depăşind, cu arta lor interpretativă, tot ce am văzut şi auzit până acum… Eleganţa serafică a Lenei Năprădean e un deja vú exemplar, Concertul italian în Fa major de J. S. Bach sclipeşte sub degetele ei; armoniile şi furtunile se succed măiastru în volutele peste claviatură ale Mariei Diana Petrache, desăvârşită în Preludiu şi Fughetta în Re minor, în Andante con variaţiuni şi în Piesă pe numele „Faure”; surorile Gerogiana şi Cristina Pletea stârnesc furori, în ordinea citării lor, cu Studiu de Moskovvski, Temă cu variaţiuni,de Mozart, Andante cantabile şi presto agitato, de Bartholdy, şi Suita „Bal mascat”, divinul vals, grandios ca o catedrală !; Studiile opus 23 şi 33, de Rahmaninov, opus 10 nr. 12, de Chopin şi Sugestie bucolică, de Prokofiev. Asistenţa e uşor derutată, recitalul „Bijuteriilor” muzicale întrece limitele naturii umane; sunt pur şi simplu muzicieni maturi, dispun de o virtute interpretativă excepţională, deşi sunt eleve în clasele a IV-a, a VII-a şi a IX-a… Urmează alte două… Iulii, performante asemenea predecesoarelor lor: Iulia Marin, cu Preludiu şi Fugă în Sol major nr. 15, de J. S. Bach, Temă cu variaţiuni în Fa minor, de Haydn şi Sonata opus 7 în Mi minor, de Grieg; Iulia Smeu cu Capriciul nr. 9 opus 1, de Paganini, Dansul spaniol, de Manuel de Falla şi Impromptu concertant, de Enescu – transpuneri de forţă prometeică.

          Artizanii performanţelor acestor extraordinare pianiste sunt, după cum ni-i dezvăluie programul de sală, profesorul Traian Sabinşi profesoarele Ileana Busuioc, Eliza Bârzescu, Adriana Toacsen, Alina Ghiungan, Adriana Bocăneanu ş. a.

          Suficiente probe pentru ca Muzeul Paul Constantinescu să intre în conştiinţa publică şi în reţeaua de lăcaşuri ale Muzicii, un autentic Ateneu !