DONAŢIE DOCUMENTARĂ FLORIN COMIŞEL
„ … Muzica noastră conţine totul şi ne poate spune totul, bineînţeles dacă noi suntem capabili să-i vedem frumuseţea şi să-i simţim căldura; este minunea ce se închide ochilor necredinciosului”, povesteşte Apostolul Muzicii, maestrul Alexandru Bădulescu, ctitorul atâtor muzee şi monumente care eternizează viaţa şi creaţia muzicienilor din Prahova, în faţa melomanilor care cu pietate au luat loc în fotoliile Casei memoriale Paul Constantinescu, ascultându-i discursul, joi, 26 prier 07. „Sunt, de fapt, cuvintele fecundului spirit creator care a fost Paul Constantinescu, umbra tutelară a acestei modeste instituţii muzicale, compozitorul român cu o strălucită carieră componistică şi interpretativă în timpul vieţii, creaţie recunoscută şi acceptată de muzica universală!”. Fondatorul şi îngrijitorul acestui Ateneu muzical ploieştean, unde săptămânal mari capodopere ale Muzicii lumii răsună prin virtuozităţile claviaturii pianului şi ale arcuşului pe corzile viorilor, întreţine un dialog diamantin cu ucenicii Eutherpei, depăşind limitele obişnuitului…
Chiar dacă aprilie ştiam că deschide porţile primăverii, ca odinioară, ziua în care am răspuns invitaţiei amfitrionului era un de vară, termometrul sesizând mai degrabă intensitatea emoţiilor decât pe aceea a gradelor Celsius…
Personalităţile de pe afiş…
… Sunt dintre cele cu nume rezonante în cultura muzicală românească actuală. Numele domniilor lor sunt reprezentări de elită, aduc acea notă academică pe care o promovează dezinvolt gazda noastră. Apariţia în faţa publicului e primul act al sărbătorii ce poartă pecetea bădulesciană, pentru că graţia şi candoarea – două din trăsăturile Muzicii capătă aici materialitate… O vedem pe doamna prof. dr. Irina Dragnea, nepoata inegalabilului Florin Comişel, distinsă şi modestă în acelaşi timp, împreună cu soţul; o vedem pe doamna Eugenia Pârlogescu, fondatoare şi preşedinta Coralei „Paul Constantinescu”, mezzosoprană de renume european, profesoara Rodica Georgescu, apoi prof. Gheorghe Popescu,dirijorul Corului Armatei, succesor eminent al faimosului dirijor Dinu Stelian, dr. Ion Neagu, scriitor, fervent membru al Grupului de la Ploieşti – Societatea Costache Negri, conduse de publicistul şi scriitorul Victor Sterom, căruia i se alătură prof. Ion Stan, ştiut de toată lumea culturală actorul Nelu Stan…
Asemenea planete lor, toţi gravităm în jurul marilor spirite care, dincolo de afiş ori de programele de sală, întruchipează eternitatea: Florin Comişel (10 IV 1922 – 7 X 1985) şi Dinu Stelian (12 IV 1912 – 11 IX 1997) – „personalităţi de excepţie ale muzicii româneşti din veacul XX”, cum se subtitrează pe tipăriturile afişate.
Personalităţi comemorate
Vremurile în care Plutaşii de pe Bistriţa şi Culegătorii de stele ne încântau cu ariile şi scenele în care Ion Dacian şi Cornel Ţăranu, ca şi Constanţa Câmpeanu şi Cleopatra Melidoneanu excelau în genul de operetă cu care teatrul liric din România anilor 70 s-a impus în universalitate, au trecut; ariile şi uverturile creaţiilor semnate de Florin Comişel au şi astăzi aceeaşi savoare şi zvelteţe, aceeaşi armonie şi euforică semantică muzicală care inoculează tinereţea, o specială stare de optimism, un echilibru divin… Speţe ale componisticii muzicale pentru teatrul liric, aceste două operete sunt, de la scrierea şi montarea lor şi reprezentarea lor, evident, ca întreaga creaţie a lui Florin Comişel, carate fără pereche ale Artei muzicale româneşti.
Asemenea şinelor unui drum de fier, paralel cu opera lui Florin Comişel, contribuţia muzicală a colonelului Dinu Stelian, la pupitrul Corului Armatei, e şi astăzi o pagină de referinţă în cultura muzicii militare instrumental-vocale. Cu alte cuvinte, muzica de fanfară. Nu putem uita emisiunile radiofonice transmise programatic pe undele hertziene, la ore potrivite cu nevoia de promenadă, slavă Domnului – atât de preferată de români ! Dacă ne aducem aminte fie numai de Valurile Dunării, de Ivanovici, în interpretarea fanfarei armatei, sub bagheta lui Dinu Stelian, sau de potpuriul de marşuri pe ritmuri de Ciprian Porumbescu, Alexandru Paşcanu sau Gheorghe Danga, găsim în Dinu Stelian un precursor al artei dirijorale militare.
Ştime donate muzeului
În cabinetul maestrului Bădulescu, febra revederii cu doamna Irina Dragnea e un autentic şi aprins moment de istoriografie muzicală. Distinsa reprezentantă a familiei compozitorului Florin Comişel desface un dosar, dintre coperţile căruia un vraf de ştime se revarsă pe sticla biroului de lucru. „Domnule Profesor Bădulescu, donez aceste documente scrise de mâna unchiului meu, în anii lui de efervescenţă componistică, în acest mod împlinind una din doleanţele ilustrului meu părinte. Aveţi aici 18 ştime ale unor compoziţii de valoare indubitabilă, existenţa lor în contextul cultural al epocilor în care au fost elaborate şi interpretate pentru public reprezintă tot atâtea modele ale genului din care fac parte… Faptul că şi astăzi, ele răsună pe undele radio, constituie o dovadă a perenităţii lor. Lipsesc, din nefericire, de pe ecranele de televiziune, pentru că operetele lui Florin Comişel s-au filmat în alb şi negru, în limitele tehnicii video de atunci… Înfăptui astăzi un act de cultură muzicală cu semnificaţii istorice, întrucât actul de acum este o premieră naţională!...” Ceremonie simplă dar profundă prin simţirea trăită de ambele părţi, donaţia s-a încheiat prin semnarea procesului verbal de predare şi primire, între doamna dr. Irina Dragnea şi dl. prof. dr. Alexandru Bădulescu, şeful muzeului Paul Constantinescu. Din lista documentelor muzicale donate amintim: Suită de jocuri năsăudene (orchestraţie neterminată de compozitor), aria Oanei, respectiv aria Sondei, din opereta Culegătorii de stele, aria Floricăi, din opereta Adâncile iubiri, Cântec de pace (cor à Capella, pe două voci egale), aria Elizei, din opereta Făt Frumos, aria Ioanei din sceneta Răspântia şi un Fond muzical & Duetul Eliza-Leonard, din opereta Prima întâlnire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu