interviu

         

                   LA „PAUL CONSTANTINESCU” MUZICA  E VIE !

          Nu ştiu cum sunt alţii (deşi ştiu cum sunt), dar când sunt în compania D-lui Alexandru Bădulescu, mă cuprinde o imensă bucurie şi încerc  să aflu de la Domnia sa şi să memorez scene/momente/evenimente dintr-o fulminantă istorie a Culturii care marchează viaţa prahovenilor începând cu anul 1945, pe distanţa a 6 decenii… Ocolit de inşi inepţi, ignoranţi,  urându-l pentru că o vreme a condus Cultura sub „umbrela roşie” a comuniştilor, de „democraţi” de duzină, animaţi de interese ultra-meschine, profesorul doctor în Muzicologie Alexandru Bădulescu îşi urmează drumul pe care zeiţa Eutherpe i l-a înscris în palmă… Retras în ambianţa Casei memoriale „Paul Constantinescu”, domnul Bădulescu aduce servicii inegalabile Muzicii şi Istoriei Muzicii naţionale şi universale, prin strădania ce o fructifică zilnic, spre încântarea puţinilor dar devotaţilor melomani pe care Ploieştiul îi mai are… Personalitate  cu dimensiuni enciclopedice, autorul atâtor case memoriale şi monumente, şi martorul atâtor întâmplări cărora le-a dat, cu riscul carierei şi autorităţii, în plin regim comunist, abnegaţia, pentru a salva de la demolare zeci de edificii istorice şi culturale, omniprezentul Alexandru Bădulescu este în fapt darul pe care Destinul ni l-a făcut să avem, la „Paul Constantinescu”, aşa cum de 18 ani ne demonstrează, o Muzică vie, mereu proaspătă şi înălţătoare !..

          – Vă deranjează apelativul Maestre ?

          – Nu, atunci când îl primesc de la oameni care sincer mă respectă, şi eu simt asta, ca şi atunci când îmi dau seama că îl folosesc pentru a-mi arăta preţuirea, modalitatea nobilă potrivită cu vârsta şi nu mai puţin cu atmosfera instituţiei pe care o conduc.

          –Cât de satisfăcător pentru dumneavoastră, pentru că este evident profesionalismul care vă caracterizează activitatea, dovadă – rotonda Casei,  arhiplină adesea, cu iubitori de muzică cultă.

          – Ei, mai deloc mulţumit de ceea ce fac ! Treburile Muzeului sunt complicate şi, proporţional, extrem de responsabile. Muzica promovată în reuniunile organizate la „Paul Constantinescu”, e într-adevăr vie, proaspătă şi „vinovată” de simţiri înalte, cu adevărat umană, capabilă de descătuşări de durată, din infernul trăit zilnic… Aici cântă crema lumii muzicale româneşti, pe distanţa câtorva generaţii, după cum aţi văzut invitat fiind la felurite ocazii! 

          – O problemă curentă, pe agenda de lucru a Muzeului…

          – … Este obţinerea bustului – din ghips – al lui Paul Constantinescu, lucrat de Cornel Medrea prin anii 50-60, care s-a aflat în Muzeul acestui uriaş sculptor postbelic român, de pe strada general Constantin Budişteanu, în Bucureşti, între Calea Victoriei şi Biserica Lutherană, în casa proprietate a regelui Mihai I, şi care, conform legii 10, a fost retrocedată monarhului, de curând… Lucrarea este ambalată nu numai pentru mutat în alt spaţiu, dar şi pentru a fi adusă la Ploieşti, cu intenţia declarată şi asumată prin scrisoarea oficială nr. 1784 din 14 august 2006, prin care ne obligăm să o transportăm în deplină siguranţă şi apoi să o restituim în condiţii similare…

          – Pentru ce o vreţi aici, la Casa memorială ?

          –De comun acord cu conducerea Muzeului judeţean de Istorie şi Arheologie, dorim ca bustul în ghips al celebrului muzician să fie turnat în bronz, lucrarea urmând să decoreze ambientul acestui Ateneu, cum inspirat aţi numit Casa noastră memorială foarte căutată în sfera turismului naţional şi internaţional. Nu ar sta rău nici într-un loc potrivit, ales în centrul civic al municipiului Ploieşti.

          – Mediatizaţi, observ, cu osârdie, interesele acestui Ateneu.

          – De bună seamă. Cotidianul Informaţia Prahovei şi-a făcut o onoare din a-mi publica, de cele mai multe ori pe o pagină întreagă, articole despre muzicieni români şi universali,  pentru a informa publicul meloman şi pe cel de regulă cititor de informaţie culturală. Şi profit de acest dialog, să mulţumesc cordial domnului Daniel Lazăr, redactorul şef al publicaţiei, cât şi distinsei doamne Cornelia Preda – care îmi paginează cu o artă remarcabilă textele propuse publicării – materiale de anvergură, despre muzicienii lumii şi ai României, despre istoria Muzicii şi domeniile ei anexe am publicat şi public şi în revista AXIOMA, interesată de fenomenul muzical. Se profilează o carte, fireşte, probabil două volume, pentru că am ce povesti! O viaţă transpusă în interviuri, cronici, medalioane şi istorisiri.

          – Un din întâlnirile de neuitat, s-a consumat anul trecut, pe ideea comemorării zilei de naştere a lui Nenea Iancu…

          – Puţini ştiu că muzica lui Paul Constantinescu a fost covârşitor impresionată de teatrul excepţional al lui Caragiale! Vedeţi, aici, în rotondă, afişul operei O noapte furtunoasă? Ei bine, e dovada certă a unei creaţii categoric universale, pusă pe note de Paul Constantinescu, compozitorul fiind uluit de valoarea artistică a piesei care, de altfel, a cucerit, prin anii 60, Europa şi Asia, în formula de aur Birlic-Giugaru-Beligan! Momentul Caragiale 155 l-am datorat prof. drd. Nicolae Boaru, directorul Bibliotecii Nicolae Iorga, profesorului emerit Paul D. Popescu, ca şi profesorului Nelu Stan – actorul care ne înseninează sufletele cu recitări admirabile. Am retrăit clipe de real extaz şi pentru că, sub cupola rotondei au răsunat viorile solistelor Adela Bratu şi Ana Maria Marian, în Concertul pentru două viori, partea I, de Johann Sebastian Bach, învolburatele acorduri ale claviaturii cu impetuozitate stăpânită de Cristian Duca, în Sonata pentru pian opus 2 numărul 2, partea I, de Ludwig van Beethoven.

          – Aminteaţi adineauri şi de o contribuţie ştiinţifică şi artistică sub egida…

          –…Fundaţiei Oamenilor de Ştiinţă, reprezentată de excelenţe ale acesteia, printre care prof. univ. dr, Miron Oprea, preşedintele ei, de peste 12 ani, prof. dr. ing. Lazăr Avram, prof. Iulia Toporan şi prof. dr. ing. Ştefan Olteanu. În ambianţa muzicală de profundă emotivitate, datorată orchestrei de cameră Ars Magna şi câtorva instrumentişti de reală valoare, de la Liceul de Muzică, prof. ing. Dumitru Iordache şi-a lansat volumul de versuri intitulat Sunt un amestec… Cuvinte elogioase au rostit poetul şi filosoful Stelian Stan şi neîntrecutul publicist şi moderator al tuturor întâlnirilor de la Biblioteca Nicolae Iorga, directorul ei, prof. drd. Nicolae Boaru.

          – Sunteţi mereu în legătură cu compozitori şi interpreţi ai Muzicii din judeţ şi din ţară…

          – … Pe care, vârstnici fiind, timpul însă ni-i ia la soroc… Să amintesc măcar de marea solistă lirică Valentina Creţoiu, pe care în 2003 am reîntâlnit-o la Breaza, unde locuia… Se născuse în 1909, prin martie… A cântat – memorabil – în Oratoriul de Crăciun, faimoasa creaţie religioasă a lui Paul Constantinescu, în, atenţie!, anul 1946! Timpul ne-a luat-o în drumul lui fără întoarcere. Avea 94 de ani!