Silvia Voinea

         

          ŞCOALA ROMÂNEASCĂ DE CANTO E PE MÂINI BUNE !

          Fermitate, eleganţă, profesionalism – cel puţin acestea sunt câteva din trăsăturile performante ale Doamnei Silvia Voinea, una din marile voci ale scenei lirice contemporane româneşti, ca şi ale scenei muzicale universale. Cariera domniei sale e impresionantă şi o scurtă trecere în revistă a palmaresului său   ar fi cu totul insuficientă, din cauza spaţiului tipografic… Numele distinsei interlocutoare ni se pare a fi garanţia „greutăţii” rândurilor care urmează, pentru că despre marii artişti vorbesc – la excepţional – faptele lor. Marea soprană Silvia Voinea vine la Ploieşti, la Ateneul Paul Constantinescu, aşa cum îi stă bine unei prestigioase interprete de Operă, reprezentantă de talie mondială a Eutherpei. Calitatea de director de Şcoală a Cantoului românesc ne-a argumentat-o într-un intermezzo sonor impecabil, acceptat în faţa reportofonului, cu, repet, fermitate, eleganţă şi profesionalism, dar şi cu emoţia care nu scuteşte nici pe marii artişti atunci când li se umblă prin suflet… Era într-o după amiază,  înainte de un extraordinar concert vocal susţinut sub cupola Ateneului ploieştean, de un grup de studenţi ai  Şcolii pe care Silvia Voinea a făcut-o celebră în Europa.

          – Doamnă Silvia Voinea, bine aţi revenit la „Paul Constantinescu”…

          – … Bine v-am regăsit !... Pentru că eu vin aici în fiecare an, cu ocazia concursului Paul Constantinescu, ca preşedintă a juriului de Canto, într-o adevărată Casă a Muzicii, unde sunt promovaţi cei mai valoroşi tineri muzicieni ai României viitoare.

          – Am urmărit seria de vocalize pe care aţi condus-o cu un admirabil stil profesoral, lucrând cu fiecare dintre interpreţi, presupun studenţii dumneavoastră…

          – Toţi sunt studenţii mei, cu excepţia tinerelor pianiste, Daria Tudor şi Ana Nedelcu, ele fiind invitatele mele… Trebuie să ştiţi că Daria este învingătoarea absolută a concursului „Antonino Misirendino” – 2005, de la Palermo ! Atunci avea aproape 7 ani, aproape că n-ajungea la pedalele pianului… Nu vă spun ce rumoare a fost în sala concursului, pentru acest „motiv”, în vestita sală a teatrului „Garibaldi”, unde se ţine de fiecare dată Gala acestui concurs al cărui director artistic sunt şi, totodată, cum am spus, preşedinta juriului de Canto.

          – Concertaţi, pe un asemenea  fundal, la Ploieşti, în Casa care conservă memoria şi opera lui Paul Constantinescu, sub semnul Muzicii fără frontiere…

           – Dedicăm acest concert, care se desfăşoară sub genericul care poartă numele unui celebru lied al lui Schumann, intitulat In wundwrschone monat

 Mai, În minunata lună Mai, memoriei lui Antonino Misirendino, tânărul violonist considerat şi intrat în istoria Muzicii drept geniu al Siciliei, dispărut la numai 23 de ani, în plină forţă creatoare, într-un accident, dorind să salveze viaţa a doi surdo-muţi care circulau neregulamentar, sacrificându-şi propria viaţă… Viaţa care 23 de ani, a dedicat-o Muzicii. În scurta lui existenţă, Antonino Misirendino, a reuşit să compună o Simfonie extraordinară, care se numeşte, semnificativ, Breve, simfonia de una existenza… Pe fundalul acestei simfonii se va desfăşura, astăzi (5 mai 07 – n. red.) partea solistică a viorii aparţinând chiar lui Antonino… Era un virtuoz ! Cânta Paganini cum puţini violonişti sunt în stare să îl interpreteze!...

          – L-aţi cunoscut ?

          – Nu, din păcate. Eu am fost invitată la Concursul internaţional din Sicilia, care îi purta numele, ca preşedintă a juriului Secţiunii de Canto şi atunci am luat pentru prima dată contact cu muzica lui. Am rămas, vă mărturisesc, uluită de geniul său interpretativ. Este de fapt primul tânăr solist care a concertat pentru Parlamentul european, care Parlament, acum, după zece ani de la dispariţia lui, patronează Concursul care îi poartă numele, omagiindu-i memoria ! A lăsat în urmă şi o Asociaţie care formează, muzical, copiii. A susţinut nenumărate concerte şi a avut o activitate atât de bogată într-o existenţă neverosimil de scurtă, încât de-aceea, s-a spus că a trăit o viaţă închinată Muzicii. Un fulger a cărui strălucire dăinuie de peste un deceniu în amintirea italienilor şi în special a sicilienilor !

          – Cum se aude repertoriul liric românesc în străinătate, Silvia Voinea fiind una din marile ei voci care îl susţine şi îl cultivă ?

          – Drept să vă spun, nu întâmplător ultimele 3 ediţii ale Concursului de la Palermo au fost dominat de învingători absoluţi români ! Ediţia 2004, Ana Maria Campanie, violonistă, studentă la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti; ediţia 2005, Daria Tudor, elevă, 7 ani avea atunci, de la Ploieşti. Aşadar, nu întâmplător astăzi, la Ploieşti, omagiem memoria lui Antonino Misirendino, unde două ploieştence, ba aş spune trei, au învins; Daria a fost câştigătoare absolută, iar Ana Nedelcu, premiul întâi, tot din Ploieşti, elevă, pentru ca ediţia 2006 să aducă pe podiumul învingătorilor absoluţi pe soprana Ana Maria Comşa, care îmi este studentă. Pentru prima dată după 8 ediţii un cântăreţ a urcat pe podiumul învingătorilor absoluţi, la Palermo, iar criticii muzicali afirmau că, acolo, de 30 de ani nu s-a mai auzit  o voce de soprană dramatică, de calitatea pe care o are Ana Maria Comşa. Astăzi, ea face parte din Ansamblul de Belcanto al celebrei soprane Mirela Frenni. Iată cum se confirmă toate reuşitele Şcolii Muzicale româneşti, iar eu sunt încântată că astăzi, în Casa Muzicii, guvernată de spiritul mestrului Paul Constantinescu, vor cânta voci tinere, proaspete, voci care reprezintă speranţele noastre…

          – … Voci de care vom auzi şi peste 20 de ani ?

          – Voci care ne dau încrederea în viitorul Muzicii universale… Ele sunt pe mâini bune, astfel că scena lirică românească este asigurată. Dacă aceia care le ascultă, le preţuiesc şi le respectă valoarea, cinstit, publicul românesc va trăi bucuria să le aibă în ţară, altminteri, tinerii în cauză vor pleca aşa cum deja mulţi dintre aceştia au plecat în toată lumea…