Gheorghe Neagu

         

                   DIRIJORUL CORAL GHEORGHE NEAGU

          Blajin şi melancolic, interlocutorul îmi dă de înţeles, fără să cuvânte, că trăieşte, interior, într-o continuă întoarcere prin anotimpurile vieţii domniei sale, o viaţă deosebită,  faţă în faţă cu grupurile vocale sau corurile cărora măiestria sa le-a certificat interpretările cu „Magna cum Laudae”, mărturie stând, pentru generaţiile ce vor veni, numeroasele trofee şi premii care i-au distins valoarea artistică şi muzicală a întregii activităţi. Tocmai această substanţială tăcere stârneşte reporterul, tocmai figura enigmatică arborată pe fundalul unei vieţi corale fără egal impulsionează dialogul, defineşte o personalitate care, à rebours, rămâne asemenea unei statui, să înfrunte viitorul, vremurile…

          V-am urmărit, de câteva ori, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor, ca şi pe aceea a Casei Armatei, cu prilejul unor concursuri sau festivaluri, dirijând cu supleţe şi nu fără emoţie, grupări corale complexe, înţelegând prin complexitate structura clasică a celor patru voci… Aplauzele au curs în valuri, de fapt motivaţia unor inevitabile bis-uri…

          E fascinant să conduci un cor !... Atunci când acesta înseamnă 70-80 de persoane, ai sentimentul că eşti comandantul unei armate! Reuşita interpretării partiturilor alese ţine de o magie care se creează între dirijor şi grupul coral activ, condiţia primă fiind repetiţiile parcurse cu imensă răbdare şi o pasiune capabilă să înfrunte orice oprelişte… Cred că am avut vocaţia dirijorală, confirmată atât de profesorii mei cât şi de premiile pe care le-am primit …

          Vă invit să refaceţi drumul ascensiunii profesionale…

          Între anii 1964 şi 1971 am studiat la Facultatea de Muzică a Institutului Pedagogic şi apoi în cadrul Conservatorului Ciprian Porumbescu. Dumitru D. Botez (Dirijatul), Mircea Chiriac (Armonia),  Aurel Stroe (Instrumentaţia), Viorel Cosma (Istoria Muzicii), Miriam Marbé (Contrapunctul),  George Leahu (Estetica) şi Alexandru Hrisanide (Orchestraţia) – sunt câţiva dintre iluştri mei profesori, personalităţi dintr-o galerie mult mai cuprinzătoare… Valori ale Istoriei Muzicii naţionale şi europene, cărora le sunt necontenit recunoscător. Profesional şi estetic, mi-au fost şi îmi sunt şi astăzi modele şi repere în meseria pe care am ales-o… După cum multă lume ştie, Dumitru D. Botez a dirijat o vreme şi vechea orchestră de muzică populară Flacăra Prahovei!

          Mi-l amintesc bine… A cântat şi pe scena fabricii de anvelope Victoria Floreşti, cu formaţia de care aţi amintit. Era un bărbat înalt, în costum negru şi papion, ca de altfel toţi instrumentiştii de sub bagheta sa… Profesor de Muzică fiind specialitatea domniei voastre, în care şcoli aţi predat această dificilă şi greu înţeleasă materie, mai cu seamă de către elevi ?

          Timp de 26 de ani am predat Muzica şi am aplicat teoriile şi practicile  ei, cu diferite grupuri vocale sau corale, în Ploieşti, la şcoala generală nr. 20, liceul Mihai Viteazul, liceul Pedagogic, şcoala generală nr. 9 şi mai târziu, la colegiul naţional Mihai Viteazul. Între 1990 şi 2002 am fost inspector la Inspectoratul judeţean Prahova.

          Biografia dumneavoastră este, de la sine înţeles, una extrem de bogată, pe durata ultimelor 4 decenii ale secolului XX, motiv să folosim prilejul de acum, pentru a „răsfoi” un imens album dirijoral Gheorghe Neagu. Pagini care „spun” pe nume nu numai formaţiilor dirijate de dumneavoastră, ci şi despre acele dovezi de răsplată a unei pasiuni care a trecut de la profesie la artă …

          Am dirijat vreo 23 de coruri şi ansambluri corale, între 1971 şi 1997, contribuţiile lor fiind premiate consistent, încât cu siguranţă nu le puteţi cuprinde pe toate în pagina de ziar… Pe vremea Cântării României am luat, împreună cu interpreţii mei, 16 premii naţionale, de la I la IV, cu corurile liceului Mihai Viteazul, corul de copii Lira Prahovei, corul cameral Mihai Viteazul, corul Armonia al şcolii nr. 9, iar după 1990 două premii I naţionale la festivalurile Jocurile Păcii, apoi Medalia de Aur a festivalului jocurile Păcii-UNESCO, Togo (Africa), cu grupul coral al liceului Mihai Viteazul,  Medalia Ars longa, vita brevis, oferită de Consiliul Judeţean Prahova în 1996  şi Medalia jubiliară 400 de ani de atestare documentară a oraşului Ploieşti, cu corul Lira Prahovei Ploieşti, în 1997 !

          Concomitent cu dirijatul, aţi compus cântece, aproape 50, pe care apoi le-aţi interpretat cu formaţiile corale atât de prestigioase… La care v-aţi opri, acum, amintindu-ni-le ?...

          … La Pomul de iarnă,  Ploieştiul meu drag, Asaltul Carpaţilor, Cântecul sondelor, Moş Ţepuşe, E ţara mea, România, Prins de iubire, Zdreanţă, Cinstim stindardul tricolor, Basme pe zăpadă… Cu câteva excepţii, versurile compoziţiilor mele corale sunt semnate de poeţi şi textieri de recunoscută valoare, precum Nicolae Rădulescu Lemnaru, Ion Dumitru, V. Alexandrescu, Ghe. Marinică, Sandu Anastasescu, Corneliu Şerban, Dumitru Şirna şi, evident, Tudor Arghezi. Opera mea componistică e diversă, prin aceea că, palmaresul ei cuprinde şi coruri mixte (15), prelucrări populare (11) şi muzică folck… Muzica uşoară m-a pasionat în aceeaşi măsură, gen pe care l-am înzestrat cu 13 şlagăre, 12 din ele pe versuri proprii; Tu nu eşti frumoasă, Să nu mă minţi, De-ai şti ce-nsemni zi pentru mine, Dacă vrei, Dorul meu, ş.a.

          Un muzician creator cu vocaţie, de talia lui Gheorghe Neagu, va fi fost prezent, nu mă îndoiesc, şi în planul publicistic, îmbinând pedagogicul cu istoricul şi artisticul… Intuiesc bine ?

          Chiar foarte bine… Din categoria articole-referate-comunicări, aproape 30, amintesc doar de lucrările intitulate Sensul tragicului la Mahler (1972), Medalion Nelu Danielescu (1979), Festivalul coral Florin Comişel (1992), Să facem ceva pentru tradiţie (1999)… Din următoarea,

lucrări didactice şi cărţi, amintesc de O, ce veste minunată (culegere de colinde, 1997) şi Lira Prahovei – un cor, o viaţă (2002).

          Pe scenele căror ţări aţi dirijat ?

          În 1978 în Republica Democrată germană, la Magdeburg, Arendsse şi Berlin, unde am fost înregistraţi audio, în 1996 în Africa, în Togo, apoi în 2000 în Germania, în localităţile Harsefeld şi respectiv Stade, unde am realizat primul nostru sidiu şi în 2002 în Anglia, în oraşul Lancaster, pentru al doilea sidiu. Periplu susţinut de faimoasa Liră a Prahovei !